O nouă infracțiune în Codul penal – Violarea vieții private

Noua infracțiune vine să acopere un vid legislativ național, dar mai ales să protejeze viața privată – valoare socială, care, deși ocrotită de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în art. 8, este frecvent încălcată, mai ales cu ajutorul mijloacelor de fotografiere sau înregistrare audio/video aflate la îndemâna oricărei persoane ce deține un telefon mobil.

​

Infracțiunea apără și viața privată a celor care sunt filmați sau înregistrați audio, fără drept, de către reporterii sub acoperire prin camerele video amplasate fie în ramele ochelarilor, fie în nasturii hainelor. Însă, foarte important, prin excepțiile consacrate de legiuitor în alineatul 4 din cod, nu îngrădește rolul pe care o are presa într-o societate democratică.

​

Totuși, nu orice faptă de înregistrare este incriminată de noul cod, ci numai acelea săvârșite asupra unei persoane care se află într-o încăpere, nu și în public. Acțiunea penală începe doar dacă există o plângere penală făcută de către partea vătămată într-un termen de 3 luni din ziua în care aceasta a aflat despre săvârșirea faptei.

​

Există patru excepții care fac ca fapta să nu fie considerată infracțiune, respectiv când există un interes legitim, dacă făptuitorul se afla la întâlnire cu partea vătămată, când persoana vătămată a acționat cu intenția de a fi înregistrată, când se surprinde sau se dovedește existența unei infracțiuni, ori când se surprind fapte de interes public.

​

Variantele agravate ale infracțiunii există atunci când înregistrările sunt, fără drept, prezentate sau transmise, către o altă persoană sau către public, ori când mijloacele tehnice sunt plasate, fără drept, în locul unde se află persoana vătămată, în scopul de a o înregistra.

​

Textul legal:
”Art. 226 – Violarea vieții private – (1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(4) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”